Atunci cand ... dragostea e mare !

E minutul 30 al partidei în care, pe „Metalurgistul“, Alro primeşte vizita formaţiei din Corabia, iar în urma unui balon trimis în adâncime, slătineanul Mantea e faultat în suprafaţa de pedeapsă de Bastardu. „Centralul“ Ifrim indică punctul cu var şi îi arată fotbalistului echipei oaspete cartonaşul roşu pentru infracţiunea comisă în postură de ultim apărător. „Decarul“ aluminiştilor, Precup, transformă cu siguranţă lovitura de la 11 metri, iar cei de la Progresul se văd conduşi pe tabelă, după ce în debutul întâlnirii Velica, Sandu, Muntean sau Ochescu irosiseră bune oportunităţi de a deschide scorul. Urmează un moment de linişte, slătinenii îndreptându-se apoi spre marginea terenului pentru a sărbători reuşita alături de cei de pe bancă. Probabil, „rezervele“ uită însă că trebuie să se şi bucure şi ies cu întârziere de sub tăblie, încercând câteva strigăte de satisfacţie. Asta în timp ce pe gazon jucătorii corăbieni îşi reproşează eroarea făcută. „Lasă, bă, că daţi şi voi. Asta e aşa, să crească potu’ la pauză“ se-aude imediat o voce din tribună. Meciul se reia, dar, rămaşi în zece, fotbaliştii Progresului nu mai au puterea de a ataca poarta gazdelor cu aplombul din prima parte a disputei. La scurt timp însă, Noaţă rezolvă problema ivită, şutând în minge după fluierul arbitrului. „Sebi, ce faci Sebi?“ răbufneşte antrenorul formaţiei locale aflat în spaţiul tehnic. „Tache, ho, bă, las-o uşor, că ştii c-o să câştige ăştia“ vine replica din public, în timp ce atacantul aluminist vede al doilea „galben“ şi pleacă la cabine. Restabilită egalitatea numerică, elevii lui Laurenţiu Urâtu îşi reiau ofensiva, iar până la pauză Rădulescu trece pe lângă egalare, goalkeeper-ul Marin respingând execuţia acestuia la colţul scurt. La reluare, corăbienii se aruncă din nou spre buturile echipei gazdă, iar după ce Velica trimite un şut de la 20 de metri peste, apărarea slătineană priveşte la pătrunderea pe partea stângă a lui Bocănete, care, din interiorul careului, trimite balonul în plasă. În continuare, ocaziile la poarta celor de la Alro se succed cu repeziciune: Bocănete încearcă o centrare, dar mingea cade pe transversală, şutul lui Muntean de la 18 metri e reţinut de Marin, Velica îl ia la ţintă pe portarul aluminiştilor din 3 metri, iar apoi Muntean, scăpat singur pe flancul drept, nu reuşeşte decât să nimerească bara. „Bă, ce parodie!“ se-aude printre spectatorii care aşteaptă ca dintr-un moment în altul să pice şi cel de-al doilea gol al formaţiei vizitatoare. Inevitabilul se produce în minutul 55, când, după o centrare de pe partea stângă, Muntean are timp şi pentru o preluare în careul mic, executându-l apoi pe Marin cu un şut la colţul lung. „Arbitre, de ce râzi, bă?“ e întrebat asistentul de la linia a doua, probabil distrat şi el de ceea ce se petrece pe teren. Doar „centralul“ pare a nu înţelege prea bine felul în care decurg ostilităţile şi îşi face datoria cu mult zel, acordând „galbene“ în neştire. La tribuna I, şapte copii veniţi de la Corabia sunt fericiţi că favoriţii lor conduc pe tabelă. „Avem echipă, avem valoare, avem echipa cea mai tare!“ scandează puştii, care îşi continuă apoi recitalul: „Toată lumea ştie, Rădulescu meserie!“, pentru cei mici rând pe rând Velica, Jianu sau Bocănete devenind şi ei „meserie“. Până la finalul întâlnirii mai este aproape o jumătate de oră, însă, având deja satisfacţia lucrului bine făcut, jucătorii celor două echipe nu îndrăznesc să se mai apropie de careurile adverse. Monotonia de pe gazon e întreruptă doar de execuţia de la 18 metri a nou intratului Aria, care trimite balonul în vinclul porţii aluminiştilor. E 3 - 1 pentru Progresul, iar deznodământul aşteptat este aproape. În ultimele minute, publicul urmăreşte cu lehamite prestaţia formaţiilor oltene. Se-aude şi fluierul de final al „centralului“ Ifrim, iar spectatorii încep să părăsească în linişte stadionul. Cei mai mulţi dintre ei, dezamăgiţi de „spectacolul“ la care au asistat. Întrucât dacă înainte, în astfel de dispute, mimarea confruntării reuşea ceva mai bine, acum protagoniştilor din teren nici măcar asta nu le-a ieşit. În urma acestui meci, rămân doar cele trei puncte acumulate în clasament cu care Progresul este mai aproape de evitarea retrogradării. Şi, poate, bucuria nedisimulată a micilor corăbieni pentru faptul că Laurenţiu şi ai lui i-au bătut pe ăia de la Slatina. Probabil, în tot ce s-a întâmplat vineri, pe „Metalurgistul“, ei au fost singurii inocenţi.