Acum ceva timp MEME şi-a achiziţionat un CLS 500 şi a considerat că deplasarea la Alba Iulia este ocazia perfectă pentru a face un test drive. În dimineaţa meciului ne-am îndreptat spre locul de întâlnire, dar am obesrvat că lipsea un membru marcant al brigăzii. Cicerone se afla în gară, crezând că ne vom deplasa cu trenul. Confuz, încă, după o noapte memorabilă, ni s-a alăturat şi el în exclusivistul bolid şi ne-am îndreptat grăbiţi spre Oraşul Unirii.
Deşi eram în întârziere, aveam mare încredere în MEME, acesta fiind un şofer desăvârşit. În goana noastră nebună spre meci, acesta a atins pe alocuri viteze impresionante de peste 80 de km/h. Desigur, depăşirile erau efectuate în curbe, doar în prezenţa unui TIR pe sensul opus. După o oră de mers, s-a auzit un zgomot ciudat din spatele maşinii. Spre surprinderea noastră, am descoperit că Vicenzo se ascunsese în portbagajul maşinii, pentru a-l supraveghea îndeaproape pe fratele său Maurizio, un veritabil huligan de modă veche. Vicenzo şi-a trădat ascunzătoarea pentru că s-a speriat de tarantula lui MEME, rătăcită de câteva zile prin maşină.
Fără alte întreruperi, am ajuns într-un final pe Stadionul Cetate, la 10 minute de la începerea meciului. Ne-am fi încadrat perfect în timp, dacă nu am fi făcut o pauză pentru a ne marca teritoriul, undeva la intrare în judeţul Alba. Îmbărbătaţi de apariţia noastră pe stadion, jucătorii noştri au început să atace frenetic, fapt ce s-a concretizat în câteva ocazii clare şi un penalty ratat de Precup, în primă fază şi Ene după ce a urmărit respingerea portarului. Probabil pe băieţi i-a orbit lumina soarelui, fapt ce ne-a incomodat şi pe noi, mai ales când ne făceam poze de Facebook. Restul meciului a decurs similar, cu slătinenii atacând fără a concretiza acţiunile pe tabelă. Despre albanezii din tribune pot spune doar că au fost puţini (100-200), trişti şi necivilizaţi. Înainte de a pleca spre casă am fost să vedem zona cetăţii, unde am profanat (evident din greşeală) o catedrală catolică, loc de odihnă al unor principi maghiari.
În ciuda sfaturilor noastre MEME a decis să ne întoarcem pe Transalpina, pentru a testa limitele maşinii sale pe cel mai înalt drum din România. După o primă parte mai dură, în care şi-a cam blestemat zilele că nu ne-a ascultat, am început să urcăm pe proaspătul asfalt al „Blondei de la Turism”. Totul decurgea bine până când cei 400 de cai ai maşinii nu au mai făcut faţă urcuşului şi a fost nevoie de o forţă de tracţiune suplimentară, asigurată de un măgar de pe marginea drumului. Pe tot parcursul coborârii ne-am făcut de cap pe serpentine, accidentând şi un biciclist.
Am ajuns acasă seara, în jurul orei 8, înfometaţi şi obosiţi, după ce verificaserăm toate restaurantele de pe drum dacă oferă servicii diversificate, criteriul de selecţie fiind prezenţa TIR-urilor în parcare.
No comments:
Post a Comment